joi, 16 mai 2013

ANIVERSAREA MUZEULUI SATULUI – 77 DE ANI* 17 – 19 mai 2013



ANIVERSAREA MUZEULUI SATULUI – 77 DE ANI* 
17 – 19 mai 2013


Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” organizează în perioada 17-19 mai 2013 evenimentul ANIVERSAREA MUZEULUI SATULUI – 77 DE ANI.

Cu acest prilej, sunt sărbătoriţi cei 77 de ani de la înfiinţarea Muzeului Satului, precum şi ctitorii săi,
Dimitrie Gusti şi Şcoala Sociologică de la Bucureşti şi Gheorghe Focşa.
De asemenea, anul 2013 este anul omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.
La ceas aniversar, Muzeul Satului v-a pregătit un buchet de evenimente:

Vineri, 17 mai
ZIUA MUZEULUI SATULUI 

Program dedicat ctitorilor Muzeului Satului, lăcaş de cultură devenit o emblemă de identitate naţională şi un reper cultural internaţional, prilej de descoperire şi cunoaştere a istoriei şi patrimoniului muzeului. 

Evenimentul se încadrează într-un şir de acţiuni organizate de muzeu în scopul educării tinerilor şi readucerii în conştiinţa colectivă a activităţilor legate de strategia de dezvoltare a muzeului, de la înfiinţare şi până astăzi, precum şi organizarea şi promovarea acestui program în contextul expoziţiei permanente în aer liber (expoziţii, demonstraţii ale meşterilor populari, spectacole muzicale, coregrafice, de teatru şi poezie, lansări de carte.

18.00 – 19.00 – Concert extraordinar Harry Tavitian

Sâmbătă, 18 mai
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A MUZEELOR
DUPĂ-AMIAZA MUZEULUI SATULUI

Program european coordonat de Direcţia Muzeelor din Franţa destinat publicului larg pentru cunoaşterea şi descoperirea colecţiilor muzeului.
În România programul este coordonat de Reţeaua Naţionala a Muzeelor din România (RNMR).
Din motive de protejare a patrimoniului, Muzeu Satului a adaptat programul sub genericul
După-amiaza Muzeului Satului.

Programul cuprinde: micro-expoziţii, spectacole de muzică şi poezie, lansări de carte, teatru, ateliere de creaţie interactive, team-building-uri, concursuri, programe de socializare etc.

SÂMBĂTA DE BASM – POVEŞTI NEMURITOARE
Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” şi Clasa 1 E vă invită în fiecare sâmbătă, începând cu data de 13 aprilie 2013, ora 11.00, la programul cultural educativ Sâmbăta de basm.
Într-o reţetă prietenoasă, poveştile copilăriei prind viaţă, cei mici fiind provocaţi să descopere, să citească şi să îşi imagineze finalul! Şi totul se întâmplă în minunatul decor din „satul bunicilor” – Muzeul Satului.

18.00 – 19.00 - Concert extraordinar Tudor Ungureanu şi Ansamblul Ştefan Vodă
                          Căpriana, Republica Moldova
19.00 – 21.00 - Expoziţie de fotografie realizată în colaborare cu Galeria 25
-  “RASARIT ŞI a’SFINŢIT” Aleea Călăreţilor - Kiseleff, 28 – 30
      


Duminică, 19 mai
ZIUA SATULUI ROMÂNESC 

TUDOR ARGHEZI - 133 de ani de la naşterea marelui poet.
Evenimentul este organizat cu ocazia împlinirii a 133 de ani de la naşterea marelui poet.
Programul cuprinde momente de muzică, poezie, medalioane de prezentare.

18.00 – 19.00 - Concert extraordinar Adrian Naidin

17 - 19 mai 2013
Expoziţie de icoane pe lemn şi pe sticlă în sprijinul Anului omagial dedicat Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena
Anul 2013 este declarat Anul omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, la împlinirea a 1700 de ani de la Edictul de toleranţă religioasă de la Milano (313).

Astfel, pe parcursul a trei zile, vizitatorii vor avea ocazia să participe la ateliere interactive ale meşterilor populari, să viziteze expoziţii cu tematici diverse, să asculte muzică populară românească dar şi muzica etniilor, muzică clasică şi muzică bizantină.

Mulţumim sponsorilor şi partenerilor:
BRD Groupe Societe Generale
Jurnalul Naţional, Agerpres, Radio România Actualităţi, Radio România Cultural, Şapte Seri, City TV, Cocor Media Channel, Calendar Evenimente, Bucharest Herald, Online Gallery, Clasa 1 E, Teatrul Zurli, The Epoch Times, Trinitas TV
RNMR, AMALR, UNESCO, SAHIA FILM



ANIVERSAREA MUZEULUI SATULUI – 77 DE ANI*  
17 – 19 mai 2013

Vineri, 17 mai – ZIUA MUZEULUI SATULUI *

12.00   Primire oaspeţi cu onoruri militare
Asociaţia Tradiţia militară – Bucureşti, Preşedinte – Mircea Stoica  
(intrarea in muzeu)
Deschidere festivitate
Imnul României
Imnul Regal
Corul Regal
Coordonator – Răzvan Rădos

Bun venit la aniversare!
Conf. univ. Dr. Paula Popoiu – Director general

Muzica Militară a Jandarmeriei Române – Bucureşti 
Dirijor – George Preda

Formaţia vocal-instrumentală de muzică veche Anton Pann
Coordonator – Dr. Constantin Răileanu

Corul SOUND – Bucureşti
Dirijor – prof. Voicu Popescu

Dans ţărănesc – prelucrări lirice
Cvartetul D`arco
Francesca Nicolae, Silvia Stanciu, Alexandru Crişan, Mladen Spasinovici

Gelu Voicu şi Taraful Lăutarii din Teleorman
Cornelia Tihon

Statui vivante – D. Gusti, Gh. Focşa, H. H. Stahl, V. I. Popa
Actorii – Costin Teodorescu, Ruxandra Maniu, Andreea Tănase, Lucia Dumitrescu  

14.00   2013 - Anul  omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena
            Sfinţii Împăraţi în icoana contemporană – expoziţie de icoane                    (Casa Glod)

14..30  Lansare de carte – Şcolile Spiru Haret. Proiect AFCN
            Invitaţi: Dr. Segiu Nistor, Petru Mortu, Mircea Diaconu

16.00   Sahia Film - proiecţii film documentar                                             (Sala Victor Ion Popa)

18.00   Arta dialogului cu Harry & Aida Tavitian
           
11.00 – 13.00  Puteţi participa la
ateliere de creaţie: modelaj în lut – Ileana Mihăilescu                      (Casa Glod)
             
11.00 – 19.00  Puteţi vizita
Expoziţia de gravură - Monumente reprezentative din Oltenia şi Muntenia, în creaţia graficianului Anton Kaindl                                               (Sala Gh. Focşa)

12.00 – 19.00  Târgul meşterilor populari


Sâmbătă, 18 mai – ZIUA INTERNAŢIONALĂ A MUZEELOR
                               DUPĂ-AMIAZA MUZEULUI SATULUI *

10.30   Constructor pentru o zi – atelier de bricolaj cu Irina, Oana şi Livia Răitaru
                                                                                                            (Sala de pedagogie muzeală)        
11.00   Sâmbăta de basm - Poveşti nemuritoareClasa 1e şi Teatrul Zurli
Invitaţi surpriză                                                                                          (Scena Dumitra)        
12.00   Ritmuri muzicale
Orchestra Momentum – Bucureşti  
Dirijor – Vlad Mateescu
12.30   Aşa cântă turdenii
            Gheorghe Turda – lansare C D
13.30   Recunoaşteţi obiectele! Concurs
            Coordonatori: Raluca Dan, Cornel Dumitrescu                                      (Scena Dumitra)    

*15.00 Dialog interetnic
Ansamblul folcloric Orfeas al Uniunii Elenilor – Filiala Ploieşti
Coordonator – Bogdan Anagnastopol   
Ans. Serenada al Ligii Albanezilor din România
Coordonator – Ştefan Corbu                          
Ansamblul Hora al Comunităţii Evreilor – Bucureşti
Coordonator – Gabriela Bucăţică
17.00   Sahia Film  - proiecţii film documentar                                         (Sala Victor Ion Popa)
18.00   Dialog muzical
Tudor Ungureanu, Ansamblul folcloric Ştefan Vodă - Căpriana, Republica Moldova şi  
Ion Creţeanu – Voineasa, Olt
19.00   De dincolo de Prut …doine din Basarabia
Tudor Ungureanu - Căpriana, Republica Moldova                        (Clădire Kiseleff  30)

11.00 – 13.00  Puteţi participa la
ateliere de creaţie: olărit – Irinel Miuţoiu                                      (Casa Stăneşti)
                                                         încondeiat ouă –  Marioara Aneci   (Biserica Dragomireşti)

13.00 – 15.00  Puteţi participa la
Team – building - Comori în Satul de la Şosea
                        Coordonator – Cătălin Corcioveanu

11.00 – 19.00  Puteţi vizita
Expoziţia de gravură - Monumente reprezentative din Oltenia şi Muntenia, în creaţia graficianului Anton Kaindl                                               (Sala Gh. Focşa)

09.00 – 19.00  Târgul meşterilor populari

* 15.00 – 19.00  Acces gratuit în cadrul programului european Noaptea muzeelor

19.00 – 21.00  Expoziţie de fotografie – Răsărit şi a`Sfinţit
                        Traseu expoziţional Aleea Călăreţilor

Duminică, 19 mai – ZIUA SATULUI ROMÂNESC

12.00   În chioşc…
Muzica Militară a Jandarmeriei Române – Bucureşti 
            Dirijor – George Preda         

12.30   Pe un picior de plai…
Ansamblul folcloric Ţara Vrancei – Focşani
            Coordonator – prof. Maria Murgoci

13.00   Azi e joc la noi în sat  
            Gelu Voicu şi Taraful Lăutarii din Teleorman
Anuţa Arghiroi, Alin Suceveanu

14.30   Cântec şi joc în satul românesc – în cadrul programului Ziua Satului Românesc
            Parteneriat ANTREC – Director Maria Stoian
            Ansamblul folcloric Poarta dorului – Bran, Braşov

14.30   Sahia Film - proiecţii film documentar                                             (Sala Victor Ion Popa)

16.00   Flori de mucigai
Tudor Arghezi -133 de ani de la naşterea poetului                                     
Invitaţi:Tamara Creţulescu, Irina Ionescu, Cornelia Marinescu, 
               Mircea Vintilă, Ioana Marcu, Adrian Drăgoescu, Florin Mitrea   
(Sala Victor Ion Popa)
18.00   Primăvara la Muzeul Satului
Recital Adrian Naidin                                                                                  (Scena Dumitra)                      
11.00 – 13.00  Puteţi participa la
ateliere de creaţie: ţesut – Rozica Miclescu                                     (Casa Stăneşti)
                                                         modelaj în lut – Ileana Mihăilescu                        (Casa Glod)
                                               
11.00 – 19.00  Puteţi vizita
Expoziţia de gravură - Monumente reprezentative din Oltenia şi Muntenia, în creaţia graficianului Anton Kaindl                                                (Sala Gh. Focşa)

09.00 – 19.00  Târgul meşterilor populari  

luni, 29 aprilie 2013

Soldaţii de teracotă au cucerit Calea Victoriei

Soldaţii de teracotă au cucerit Calea Victoriei

Fabuloasa expoziţie “Comorile Chinei”, organizată la Muzeul Naţional de Istorie a României, îşi deschide porţile mâine, 30 aprilie, pentru marele public. 
Soldaţii şi calul de teracotă, minunate obiecte din bronz, porţelanuri, sculpturi în jad, ceramică (obiecte care seamănă foarte mult cu ceramica de Cucuteni, deşi sunt cu o mie de ani mai tinere decât aceasta), vase pentru ceremonii, vase funerare, o altă armată, dar mai mică şi din ceramică, povestea Drumului Mătăsii şi multe alte istorii fascinante le găsim în expoziţia-eveniment “Comorile Chinei”.

Expoziţia este organziată pe patru teme: “Naşterea Chinei”, şi aici găsim obiecte din neolitic şi epoca bronzului, “Unificarea Chinei” – la loc de cinste fiind soldaţii  şi calul de teracotă, “Drumul Mătăsii”, de unde vom afla ce importanţă majoră a avut pentru spaţiul românesc această cale comercială care ajungea până la gurile Dunării, “China Imperială” – cu porţelanurile cele mai fine, ceasurile şi alte obiecte valoroase din colecţiile imperiale, Oraşul Interzis. Dar nici o descriere nu poate vorbi despre perfecţiunea artefactelor prezentate, despre detaliile care îţi dau impresia că generalul urmează să dea un ordin, soldatul să încordeze arcul sau calul să pornească într-o fugă nebunească. Aşa cum nici o descriere nu poate reda fineţea sculpturilor în jad, culorile lor şi nici strălucirea proţelanurilor sau bogata şi frumoasa ornamentaţie a obiectelor din bronz sau a oglinzilor din bronz. 

  Este spusă pe scurt povestea unei civilizaţii care a fascinat, milenii întregi, şi încă mai are multe de arătat lumii. 

Deschisă la Muzeul Naţional de Istorie a României din Calea Victoriei nr. 12, sector 3, Bucureşti, în perioada 30 aprilie – 1 august 2013, expoziţia reprezintă expresia unui demers major de diplomaţie culturală şi, deopotrivă, un eveniment muzeal de referinţă – după cum spunea vineri, 26 aprilie, directorul general al MNIR, dr Ernest Oberländer-Târnoveanu.

Seria evenimentelor dedicate expoziţiei-eveniment “Comorile Chinei” continuă astăzi, începând cu ora 17:00, când are loc vernisajul oficial, în prezenţa Excelenţei Sale Doamna Huo Yuzhen, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Populare Chineze la Bucureşti, domnului Daniel Constantin Barbu, ministru al Culturii, domnului Dong Baohua, director general adjunct al SACH (Administraţia de Stat a Patrimoniului Cultural din Republica Populară Chineză) şi domnului dr Ernest Oberländer-Târnoveanu, director general al Muzeului Naţional de Istorie a României. 

Evenimentul este organizat exclusiv pentru invitaţi din Corpul Diplomatic al României, precum şi pentru înalte oficialităţi ale statului.

Proiectul expoziţional “Comorile Chinei” constituie cel mai amplu demers cultural şi cea mai mare expoziţie organizată de China într-un muzeu din România, reunind artefacte inestimabile provenind din 11 muzee şi instituţii culturale din Republica Populară Chineză. Reflectând natura atotcuprinzătoare şi inovativă a civilizaţiei chineze, această expoziţie oferă vizitatorilor prilejul de a aprecia din diferite perspective istorice profunzimea şi bogăţia culturii şi tradiţiilor chineze.
Expoziţia va fi deschisă pentru public de mâine, 30 aprilie, începând cu ora 10:00, până la ora 18:00, şi va putea fi vizitată până la data de 1 august 2013. În perioada 30 aprilie – 1 august 2013, muzeul va avea un program de vizitare extins, astfel că va fi deschis de marţi până duminică, în intervalul orar 10:00-18:00, iar în ultima sâmbătă a fiecărei luni, programul se va prelungi până la ora 22:00.

În acestă perioadă se vor aplica noi condiţii şi tarife de acces diferite de cele aplicate până acum. Astfel, costul unui bilet de acces în muzeu care include vizitarea expoziţiilor “Comorile Chinei”, “Tezaur Istoric” , “Lapidarium-Copia Columnei lui Traian” şi a expoziţiilor temporare va fi de 25 de lei pentru adulţi, 15 lei pentru elevi, studenţi, pensionari şi persoane cu dizabilităţi, 50 de lei pentru pachet familial care include doi adulţi şi maximum trei copii cu vârsta până în 18 ani. Va exista, de asemenea, opţiunea “acces rapid” în muzeu, care va costa 50 de lei.


Autor articol:Carmen Anghel
Articol apărut în Jurnalul Naţional, Ediţia Online, secţia Cultură: 
http://jurnalul.ro/cultura/arte-vizuale/soldatii-de-teracota-au-cucerit-calea-victoriei-642145.html

miercuri, 24 aprilie 2013

Zubiju: Cu drag pentru Mihnea!


Ajută un copil autist să zâmbească! Ajută-l pe Mihnea!

Zubiju: Cu drag pentru Mihnea!

Dragă Andreea, dragă Zubiju,
Îţi mulţumesc pentru broşele pe care le-ai creat şi pentru că mi-ai spus povestea pe blogul tău, www.zubiju.blogspot.com
Îţi mulţumesc şi pentru cuvintele frumoase în care ai aşezat povestea broşei-puzzle.
Mă bucur că te-am inspirat şi îmi doresc ca multe suflete frumoase să se întâlnească în dorinţa de a-i ajuta pe copiii asemeni mie.
Iată ce scrie Andreea pe blogul ei:
“Am primit un mail cu o comanda mai speciala, si anume, daca pot modela ceva reprezentativ pentru a ajuta un copil frumos fooc pe nume Mihnea diagnosticat cu autism.
(…)
Pentru a modela ceva reprezentativ am cerut cateva detalii despre ce as putea face si am aflat ca semnul/logo-ul universal pentru autism ar fi o bucla formata din piese de puzzle. Asa am ales sa modelez o brosa piesa de puzzle pe care am pus chipul un copilas :) Am vrut sa evidentiez faptul ca Mihnea e unul (una din multele piese de puzzle ce alcatuiesc puzzle-ul) din cei multi cu acest diagnostic.” 

Citeşte mai mult aici.

luni, 15 aprilie 2013

Ce ghiduşii mai face Mihnea?




Avem vesti grozave: terapia lui Mihnea da roade! Coordonatorul spune ca este un baiat extrem de deschis si asimileaza foarte bine informatiile. Vor creste numarul de ore de terapie zilnica. Noi ne bucuram, singura rugaminte a noastra catre voi, prietenii lui Mihnea, este sa ne ajutati sa strangem si mai multe formulare sau sponsorizari.

Cum il puteti ajuta pe Mihnea:

1. Completati Formular 230 – pentru salariati. Se doneaza 2% din impozitul pe venit datorat statului. Se poate descarca de aici:www.recrutare-turism.ro/contact, sub numarul de telefon. Il puteti depune personal la administratia financiara sau venim noi sa il luam.
2. Completati Formular 200 – pentru cei care au si alte venituri pe langa salarii, si care oricum de...pun acest formular. Se poate descarca de aici: www.recrutare-turism.ro/contact, sub numarul de telefon. Il puteti depune personal la administratia financiara sau venim noi sa il luam.
3. Contract de sponzorizare - pentru firmele care vor sa doneze 20% din impozitul pe profit. Se completeaza contractul cu asociatia Help Malin (www.helpautism.ro) care reprezinta cazul nostru. Sunati-ma si va dau detalii. Contabilul firmei va sti cum sa marcheze contabil aceasta donatie.
4. Donatii libere: in contul: RO44BACX0000000843775074, deschis la Unicredit Tiriac, sucursala Dristor, pe numele Mihnea Dan Chiriac.

Fondurile vor fi folosite pentru plata terapiei ABA (terapeuti + coordonator program) + alte tratamente si proceduri recomandate.

Pare complicat, dar este simplu si cu un efect imens! Sunati-ma pentru orice nevoie de clarificare: 0722604755. Oana


Prietenii lui Mihnea

vineri, 12 aprilie 2013

Vă aduceţi aminte de Mihnea?



Am promis şi vreau să mă ţin de cuvânt. 
Să ţin la curent lumea cu minunile ce se întâmplă în viaţa lui, zi de zi.
Cum învaţă, se joacă, descifrează, iubeşte. Aşa că..iată ce a mai făcut Mihnea.


Simi, mama lui Mihnea, merge astazi la workshopul Asociatiei Help Autism, pentru ca vrea sa inteleaga mai bine cum isi poate ajuta copilul. O sa va povestesc maine cu ce experiente se intoarce de acolo. Te pupam, Simi!

Am ramas datoare cu ceva concuzii de la workshop (http://helpautism.ro/proiecte-asociatie/21-proiecte/95-workshop-adresat-parintilor) ! Au fost prezenti peste 20 de parinti ai unor copii cu autism in diverse grade de gravitate. Unii fac terapie de cativa ani buni si se mentin oarecum pe o linie de normalitate, altii lupta de mai putin de un an de zile si au sanse mult mai mari de a se recupera in proportie de 99%. Simi era destul de trista ieri, dupa workshop. Avea impresia ca asteparile ei de la Mihnea nu se transforma in realitate: alti copii la cateva luni de terapie deja spun cateva cuvinte, iar Mihnea inca nu verbalizeaza deloc. Psihologul ei preferat, numit si "psihologul de serviciu", fara pregatire speciala dar cu o doza de optimism vitala in aceste momente, n-a lasat-o pe Simi sa uite ca Mihnea face terapie de o luna, ca a inteles toate jocurile propuse de coordonator si de terapeut in toata aceasta perioada, ca dovedeste pe zi ce trece mai multa incredere in el, ca ii plac mai mult oamenii si copiii si ca ii cauta. In plus, si asta este valabil in orice situatie, copiii chiar sunt diferiti! Si in terapia ABA, doi copiii cu autism, de aceeasi varsta, cu aceeasi gravitate a bolii, beneficiind de acelasi nr de ore de terapie va evolua diferit. Vor exista puseuri de intelegere si de asimilare a informatiilor, asa cum se intampla in "crestere". Sa luam lucrurile pe rand, cu optimism si cu incredere in fondul bun al lui Mihnea.

Tot de la workshop, Simi a retinut o idee foarte buna: cum afli ce se intampla cu copilul tau intr-o anumita situatie? De exemplu vrei sa stii ce se intampla exact intre copilul tau si educatoarea de la gradinita. Solutia: jocul de roluri. Iei doua papusi: una o dai copilului si spui ca este educatoarea si pe cealalta o iei tu si spui ca esti copilul. Apoi lasa imaginatia sa zboare si vezi ce replici, gesturi chiar, atititudini ii aloca copilul tau papusei-educatoare. E o mica manipulare la mijloc, dar nu cred sa afectam copilul, mai ales ca solutia vine din partea unui psiholog.

Mihnea a fost in parcul Cismigiu cu mama, tata, Petra, verisoara lui si Oana, matusa lui. Paunii nu venisera inca in tarc, deci trebuie sa repete vizita neaparat!!

Buna dimineata! Inca un progres. Pentru copiii cu varste foarte mici, cu autism, cum este cazul lui Mihnea, acceptarea alimentelor intregi, nepasate, este foarte dificila. Ieri insa, Mihnea, a mancat asa: un mar, din care a muscat, sticksuri si chipsuri :)))) Cred ca i-a starnit Petra curiozitatea, ca ea rontaia prin casa. Go Mihnea!

Astazi Mihnea a primit 3 stelute pentru rezultatele exercitiilor de la terapie. Se pare ca ii priesc zilele in care are casa plina de... Petra, de tipete de bucurie, de joaca, de alergat, de chiuieli etc :) Maine recuperam restantele, punctul 7 si 8 de la "serialul" ce isi doreste un copil cu autism sa stii despre el. Noapte buna!

Foarte, foarte important!!!

Pentru echipa lui Mihnea, avem nevoie de inca un terapeut: minim 2 ani experienta in terapie ABA cu copiii, de preferat sa fi lucrat cu copii mici. Zona de lucru: Berceni. Program: 18:00-20:00. O sa va placa familia noastra, iar daca Mihnea vine alergand spre dvs, noi o sa va iubim! Ca orice familie care trece prin asta, nu avem bugete nelimitate, insa ceea ce putem oferi ne permite sa angajam pe unii dintre cei mai buni terapeuti. Informatii: 0722 604 755 si CV pe oana.diaconu@recrutare-turism.ro, cu subiect ABA.


Mai avem timp pana pe 25 mai sa redirectionam 2% din impozitul pe profit. Descarca formularul 230 de pe pagina: www.recrutare-turism.ro/contact . Mihnea poate beneficia de ajutorul tau, iar tu poti deveni prietenul lui. Multumim!

https://www.facebook.com/prieteniiluimihnea?ref=stream

marți, 2 aprilie 2013

Fântâna Albă, mai sângeroasă decât Zidul Berlinului. 72 de ani de la masacrarea românilor care încercau să fugă din Bucovina de Nord spre România

Fântâna Albă, mai sângeroasă decât Zidul Berlinului. 72 de ani de la masacrarea românilor care încercau să fugă din Bucovina de Nord spre România

La 1 aprilie 1941, în jur de 3.000 de români au fost masacraţi la Fântâna Albă, în Bucovina, pe teritoriul Ucrainei de astăzi, de soldaţii sovietici. 
Din 2011, 1 Aprilie este Ziua Naţională de cinstire a memoriei  românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor, ale foametei şi ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie.

La 26 iunie 1940, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov, României i-a fost impusă cedarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei către Uniunea Sovietică. “Începând cu această dată, a fost dat startul prigoanei şi persecuţiei românilor din aceste provincii româneşti. Bolşevicii au pus în practică toate formele de represiune politică, principala cauză fiind tăria de caracter a băştinaşilor în lupta lor pentru Dumnezeu, pentru românism şi pentru România Mare. Dintre acestea, menţionăm: deportările din Basarabia şi nordul Bucovinei( 28 iunie 1940 – 5 martie 1953), masacrul de la Fântâna Albă, Bucovina (1 aprilie 1941), şi Foametea organizată din Basarabia (1946-1947)”, se arăta în expunerea de motive a iniţiatorului Legii Zilei Naţionale a victimelor sovieticilor.
Nu se cunoaşte cifra exactă, dar se crede că au fost câteva sute de mii de români deportaţi în Siberia, Kazahstan, primele victime fiind oamenii de frunte ai comunităţilor: preoţi, învăţători şi aşa mai departe.

Masacrul de la Fântâna Albă a avut loc chiar în ziua de Paşti, la 1 aprilie 1941. Atunci, aproximativ 3.000 de români, locuitori ai satelor de pe Valea Siretului, au încercat să ajungă în România, să părăsească Bucovina răpită de URSS. Cineva împrăştiase zvonul că românii pot trece graniţa fără probleme, că grănicerii sovietici nu le vor face nimic. Când coloana de români –înarmaţi cu steaguri albe, icoane şi cruci – a ajuns aproape de graniţă, îi mai despărţeau trei kilometri de ţara-mamă, soldaţii sovietici, ascunşi în pădure, au început să tragă în plin. Au secerat, în scurt timp, mii de vieţi. Cei care au scăpat de gloanţe au fost urmăriţi de cavalerie şi spintecaţi cu sabia. Apoi, românii au fost aruncaţi în gropi comune. Oamenii din zonă povesteau peste ani că s-au auzit vaiete multe zile după masacru din acele gropi comune şi de pe câmpuri. 

“În ceea ce priveşte Foametea organizată, datele din Arhiva de stat a fostei URSS spun că în anii 1946-1947, doar în RSSM (fără Basarabia de Sud, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţei) au murit de foame aproximativ două sute de mii de oameni. Realitatea însă pare să fi fost mult mai crudă. «Cadavrele stau împrăştiate pe drum(...) nici nu mai este unde să-i înmormântezi», «Oamenii mor ca muştele, pe zi ce trece mor tot mai mulţi», «Oamenii mănâncă oameni» scriau chiar unii activişti de partid în scrisorile lor adresate Comitetului Central al PCUS.  Împuterniciţii stalinişti au curăţat, în toamna anului 1946, toate hambarele, podurile şi depozitele de alimente ale oamenilor. Cei care se împotriveau erau deportaţi sau împuşcaţi”, se arăta tot în expunerea de motive prezentată Parlamentului României.

Localitatea Fântâna Albă se află pe teritoriul de astăzi al Ucrainei. Abia în anul 2000, autorităţile ucrainene au permis să se oficieze o slujbă în memoria românilor ucişi. Situaţia în ceea ce priveşte respectarea memoriei românilor ucişi de sovietici, la 1 aprilie 1941, rămâne în continuare o problemă delicată. Ieri, o delegaţie din România, care mergea la locul masacrului, a fost oprită la graniţa Ucrainei, iar unuia dintre membrii acesteia i-a fost interzisă intrarea pe teritoriul ţării.  

Într-un timp foarte scurt, atunci, în 1941, au murit de două ori mai mulţi români decât au căzut victime (în jur de 1.300 de persoane, după unele surse), de-a lungul celor 28 de ani, cetăţeni germani care au încercat să treacă de Zidul Berlinului spre libertate. 
_______________________________________________________

 “Fugiţi, oameni buni, eu rămân aici să mor pentru libertate!”

Unul dintre supravieţuitorii masacrului, profesorul  Gheorghe Mihailiuc, a redat în cartea sa “Dincolo de cuvintele rostite”, apărută la Editura obştească “Vivacitas” (Hliboca, 2004), atrocităţile petrecute la Fântâna Albă. 
“Peste sate se abătuse teroare bolşevică. Dacă nu făceai cârdăşie cu noii stăpâni, erai pierdut. În aceste condiţii insuportabile, o parte din populaţia română a ţinutului a hotărât să fugă din ţară ca să scape de prigoană. La 1 aprilie 1941, câteva mii de români, chemaţi de dorul libertăţii, au pornit paşii spre Fântâna Albă, la frontieră. Dar pentru mulţi acest drum a fost fără întoarcere. Eram şi eu, împreună cu fratele mai mare, printre ei. Am fost martor ocular şi am văzut cum s-au desfăşurat lucrurile. A fost un adevărat masacru, un genocid. (...)
Ucigaşii au aşteptat cu degetul pe trăgaci până când mulţimea a ieşit la luminiş. Era o acalmie prevestitoare de rele. Paşii greoi îi purtau pe oameni spre un sfârşit fatal. Tricolorul din faţa coloanei flutura mândru, demonstrând dragostea de neam şi ţară a românilor Bucovineni. Deodată, liniştea a fost spartă de groaznicul glas al armelor. Zgomotul morţii s-a răspândit, hăt, departe peste codri. Cineva din mulţime a strigat: «La pământ!». Şuvoiul neîntrerupt de foc ne ţinea culcaţi, cu respiraţia curmată. În acea stare de încremenire, un bărbat din primele rânduri a strigat peste puterile sale: «Înainte, fraţilor, ei nu vor cuteza să ne omoare!». Dar chiar atunci a început măcelul. Tragedia de acum jumătate de secol mă nelinişteşte până astăzi, deoarece nu sunt convins că-i imposibilă repetarea unor asemenea nenorociri. E greu de redat în cuvinte tot ce am văzut la Varniţa. Era un adevărat iad de la pământ până la cer. În ochii mei, un flăcău voinic, cu tricolorul în mână, s-a prăbuşit într-o baltă de sânge. Aud şi acum strigătele lui cu groaza morţii pe buze: «Fugiţi, oameni buni, eu rămân aici să mor pentru libertate!». În învălmăşeală m-am pierdut de fratele meu. Întregul câmp era o spaimă, oamenii cădeau ca frunzele de brumă. (...)”.(preluat de pe site-ul www.basarabia-bucovina.info)

Autor articol: Carmen Anghel
Articol publicat în Jurnalul Naţional, secţia Reportaje Speciale, ediţia Online 
http://jurnalul.ro/special-jurnalul/reportaje/fantana-alba-masacru-romani-bucovina-de-nord-640465.html


luni, 1 aprilie 2013

Ajută un copil autist să zâmbească! Ajută-l pe Mihnea!

Ajută un copil autist să zâmbească! Ajută-l pe Mihnea!
Părinţii au aşteptat mulţi ani să le vină pe lume un fiu. Minunea s-a produs, în toamna anului 2010. 
L-au botezat Mihnea-Dan. 
La început, era un puşti precum ceilalţi, zâmbind prietenos, ca într-o reclamă de pampers. Liniştit. Poate mult prea liniştit. Văzându-l crescând alături de verişoara lui, doar cu trei luni mai mare, părinţii au putut observa primele semne ale unui autism sever. Pe măsură ce timpul trecea, lumea din jur îi devenea străina. Nu vorbea, nu socializa, se închidea în universul lui. 

Medicii au confirmat diagnosticul bolii când Mihnea a împlinit 2 ani şi 4 luni. Avea, deja, întârziere în vorbire, comunicare şi înţelegere. Autismul este o boală care are şanse de vindecare doar în 47% dintre cazuri, dar medicii i-au încurajat pe părinţi: în cazul lui, acţionând rapid, cu un tratament intensiv, sunt 90% şanse ca el să fie recuperat până la împlinirea vârstei şcolare. 

Ca să-l recupereze, părinţii au început lupta cu timpul; o luptă grea, inegală şi lungă, a cărei cheie o cunosc doar psihologii. Minunea naşterii a trebuit reluată, de la momentul primei scântei a gândului. Ar fi fost de la Dumnezeu ca vindecarea să vină natural, fără costuri. Dar, azi, chiar şi minunile costă. 

A început cu 2 ore de terapie pe zi şi timpul creşte, căci trebuie să ajungă la 8 ore de lucru cu terapeuţii, zilnic. Preţul şedinţelor de terapie creşte şi el, de la lună la lună şi, curând, părinţii lui Mihnea nu vor mai putea continua, prin forţe proprii. Costurile tratamentului sunt de până la 1500 de euro pe lună şi vor fi tot mai mari.

Şansa acestui copil cu zâmbetul larg depinde de ajutorul pe care i-l vom da, pentru a putea fi plătite: terapia ABA, medicamentele, tratamentul homeopat, alimentaţia specială, jucăriile specifice şi toate acele proceduri complicate despre care un părinte citeşte mult până să înţeleagă ceva, dar despre care ştie că trebuie să fie urmate, pentru ca viitorul copilului să fie unul... normal.

Cum îl puteţi ajuta pe Mihnea? 
Părinţii s-au înscris în Asociaţia Help Mălin - www.helpautism.ro -, iar Mihnea are propriul său cont de donaţii. 

Persoanele fizice pot alege să redirecţioneze 2% din impozitul pe venit în acest cont, completând formularul 230 (pentru salariaţi) şi formularul 200 (pentru cei care au şi alte venituri, pe lângă salarii ). 
Persoanele juridice pot dona 20% din impozitul pe profit, în baza unui contract de sponsorizare. 

Formularele le puteţi descărca accesând link-urile următoare: 
Contract de sponsorizare - format doc
Formular 200 - format pdf
Formular 230 - format pdf


http://www.recrutare-turism.ro/contact/

sau puteţi folosi formularele de pe saitul oficial al ANAF, completând la secţiunea III.2 Susţinerea unei entităţi nonprofit, următoarele: Denumire entitate nonprofit: Asociaţia Help Mălin, Cod de identificare fiscală a entităţii nonprofit: 26590428, Cont bancar (IBAN): RO44BACX0000000843775074

De asemenea, se pot face donaţii în contul: 
RO44BACX0000000843775074, deschis la Unicredit Ţiriac, sucursala Dristor, pe numele Mihnea Dan Chiriac.

Fondurile vor fi folosite exclusiv pentru plata terapiei ABA (terapeuţi + coordonator program) + alte tratamente şi proceduri recomandate. 

Povestea lui o găsiţi şi pe pagina de Facebook Prietenii lui Mihnea:https://www.facebook.com/prieteniiluimihnea?ref=ts&fref=ts

Citiţi mai multe despre autism şi terapia lui aici: http://www.terapie-autism.ro/
Marţi, 2 aprilie, în toată lumea au loc evenimente dedicate copiilor diagnosticaţi cu TSA, această dată fiind declarată Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului.
În România, anual, 6 copii din 1000 sunt diagnosticaţi cu autism şi înscrişi în diferite forme de terapie specifică. 

vineri, 29 martie 2013

"Cum au devenit opincile românești respectate în întreaga lume"



Sorin Tudor

@ | 26 Martie 2013

Trista și incredibila poveste a unora dintre cei mai buni ambasadori culturali pe care România i-a avut vreodată.


1 aprilie 1910: patru studenți români pleacă pe jos, într-o călătorie de 100.000 de kilometri în jurul lumii, purtând cu ei cultura românească în cele mai îndepărtate colțuri ale celor cinci continente. Dintre cei patru, doar unul avea să supraviețuiască acestei încercări: după șase ani de mers pe jos, șase traversări ale Ecuatorului și 497 de perechi de opinci rupte, buzoianului Dumitru Dan avea să se întoarcă în țară cu un record mondial și o părticică nemurire. Însă, în România, țara pe care a iubit-o și a promovat-o peste tot în lume, chiar și nemurirea își găsește sfârșitul sub praful gros al uitării și al nepăsării…

“Vom purta tot timpul opinci și costum popular”

În vara anului 1908, agenția pariziană Touring Club de France a lansat o provocare inedită: cine parcurgea 100.000 de kilometri pe jos, ocolind Pământul cu mijloace materiale proprii, avea să primească 100.000 de franci (sumă ce astăzi ar echivala cu o jumătate de milion de euro). În scurt timp, în competiție aveau să se înscrie aproape 200 de temerari. Printre ei și patru români. Toți studenți în Paris și toți în vârstă de doar 19 ani: Dumitru Dan și Paul Pîrvu (studenți la geografie) și Gheoghe Negreanu și Alexandru Pascu (studenți la Conservator).
Cum dintre toate itinerariile, cel al românilor a fost singurul acceptat, Dumitru Dan, liderul grupului, a pus o singură condiție: să fie lăsați să se pregătească în țară vreme de doi ani. Tot lui îi va veni și ideea privind finanțarea călătoriei: banii necesari hranei, transportului cu vaporul și taxelor aveau să-i obțină susținând spectacole folclorice prin lumea largă:
“Dacă suntem români și vom cunoaște lumea, atunci când să cunoască lumea românii dacă nu atunci când aceștia le vin la poartă? Vom purta tot timpul opinci și costum popular.”

“Cerul acoperit și plouă mărunt. Toți patru în costume naționale și opinci ieșim din Capitală”

Cei patru se întorc în țară și, în timp ce studiază intensiv cartografia, meteorologia și etnografia, își alcătuiesc un repertoriu compus din sute de cântece și dansuri tradiționale. Iar peste toate acestea, evident, exercițiile fizice: merg zilnic câte 45 de km pe jos, antrenându-se în toate anotimpurile și pe toate formele de relief.
“Faptul că au intrat în povestea asta nu a fost întâmplător pentru ei. Era o pasiune născută din necesitate. Fiind săraci și temerari ei mergeau la Paris, la studii, pe jos”, avea să-și amintească, peste ani, Steliana Sârbu, fiica lui Dumitru Dan.
Pe 1 aprilie 1910, cei patru (însoțiți de Harap, câinele care-i va urma credincios aproape întreaga călătorie) aveau să părăsească Bucureștiul: “Cerul acoperit și plouă mărunt. Toți patru în costume naționale și opinci ieșim din Capitală” – aceasta este prima însemnare din jurnalul de călătorie ținut de Dumitru Dan. Se îndreaptă spre Brașov, iar de aici ajung în doar trei zile la Budapesta (unde dau prima lor reprezentație și câștigă primii bani), lasă în urmă Berlinul și merg spre Danemarca:
“Iată și primul incident: la granița cu Danemarca, un jandarm, refractar la ideea de turism internațional, ne-a arestat și expediat la Flensburg, unde am aflat că eram suspectați de spionaj. Dar zelosul jandarm, care spera poate într-o decorație sau avansare, a rămas uimit când – după ce ne-am lămurit cu șefii lui – ne-a văzut din nou.”

“Sunteți români, nu?”

Urmează Cristiania (actualul Oslo), Stochkolm și Helsinki (unde spectacolele lor se bucură de mult succes) și, în cele din urmă St. Petersburg și Moscova. Aici, vizitând galeria Tretiakov și îi năpădește dorul de casă: “În fața unui tablou de Vereşceaghin am plâns ore în șir. Erau imagini cu Războiul de Independență din 1877, țărani români pictați în straie ca ale noastre”.
În octombrie 1910, românii se aflau în Vladikavkaz, iar de aici au mers 200 km prin munţi, “rebegiţi de frig şi uzi de ploaie”, pînă la Tbilisi, iar apoi, mai departe, până în Teheran.
“Cele câteva spectacole pe care le-am prezentat în Persia s-au bucurat de o afluență de spectatori peste așteptări. Am observat că persanii nu cântă la niciun instrument muzical. De ce? Pentru că religia îi oprește. (…)În pustiul acela, unde femeile, de sărăcie, nu poartă voal, ci doar tagir, şi acela de stambă, nu din mătase neagră, copiii studiau citirea, scrierea, coranul, astrologia, retorica, persana, araba şi turca!”
După Bagdad, traversează Valea Eufratului mergând pe jos alături de o caravană cu cămile, trezind mila arabilor: “Degeaba le-am explicat rostul mersului nostru pe jos, dădeau din cap și ne compătimeau, crezându-ne fie bolnavi, fie săraci sau avari!”. În Damasc au primit daruri de la românii din Galați și Brăila stabiliți aici cu afacerile, au trecut prin Ierusalim, Cairo, Alexandria și, “înfiorați de urletele șacalilor”, au coborât pe Valea Nilului avântându-se în inima Africii.
În Sudan, “unsprezece zile nu am întâlnit pe nimeni, n-am băut apă proaspătă, n-am văzut umbră de pom”, în deșertul saudit “dunele fumegau, sunete metalice, înfiorătoare umpleau aerul pe care nu-l puteam respira de fierbinte. Ne-am aruncat în nisip şi am așteptat, nu știu cât, poate zeci de ore, până s-a sfârșit”, iar “în Zanzibar ne-a sunat într-o zi la ureche întrebarea: «Sunteți români, nu?». Acolo unde ne așteptam mai puțin, am fost găzduiți și ospătați într-un hotel, proprietatea unor gălățeni stabiliți de mai bine de 12 ani”…

“Cauți hotel în pădure de parcă ești la Bușteni!”

După parcurgerea coastei de Est a Africii, au traversarea în Madagascar și, la bordul unui vas, au pornit spre Australia. Traseul australian avea să însumeze 2100 de km (fiecare avea montat la picioare un pedometru comandat special din Anglia, care calcula distanțele): au vizitat Sydney, Canberra, Blue Mountains și grotele Jenolan și, dornici să ia contact cu băștinaşii, s-au aventurat într-o zonă sălbatică. Și au fost capturați de aborigeni.
În timp ce Pîrvu şi Negreanu ridicau un adăpost, Pascu și Dan s-au avântat în necunoscut și s-au trezit într-o groapă adâncă de 20 de metri, una dintre capcanele pentru animale ale aborigenilor. Au tras cu revolverele, sperând că vor fi auziți de ceilalți doi colegi. Însă, în locul acestora au apărut băștinașii, care i-au legat cu frânghii și i-au dus în fața șefului de trib.
“El ne examina atent armele și lanternele ce ne fuseseră luate între timp. (…)Mărunți la stat, aproape goi, cu pielea variind de la arămiu la brun-închis, au un chip deformat din cauza nasului turtit. Ochii le sunt însă de-o agerime surprinzătoare. Nu seamănă deloc cu negrii pe care i-am văzut în Africa sau cu maiestoșii maori pe care i-am cunoscut în Noua Zeelandă.”
Spre norocul lor, amețindu-se cu alcool, aborigenii au adormit. ”Cauți hotel în pădure, de parcă ești la Bușteni”, i-a reproșat Pascu lui Dan și apoi s-a aruncat în foc, arzându-și legăturile de cânepă și eliberându-și mâinile. Au fugit amândoi, dar arsurile la braț ale lui Pascu nu aveau să se mai vindece vreodată.

Prima mare tragedie

Drumul românilor a continuat prin insulele arhipelagului Asiei de Sud (unde, “cu Brâuleţul și Ciobanul am supraviețuit prin insule cu portocali”) până în Sri Lanka, apoi, îmbarcându-se la bordul vasului “Peninsular Oriental” au pornit spre India. În iulie 1911, la debarcarea în Bombay, aveau parte de o mare surpriză: “Nu am știut că Times of India ne anunțase sosirea! Ne așteptatu sute de curioși şi reprezentanți de asociaţii sportive! Ne rezervaseră camere la hotelul Prince of Wales din capitală!”. Și tot aici avea să se petreacă și prima mare tragedie a călătoriei lor.
Românii sunt invitați pentru două zile la palatul rajahului, iar după ospățul oferit în onoarea lor, Dan, Negreanu și Pîrvu au ieșit în oraș pentru a cumpăra cele trebuincioase călătoriei, iar Pascu a rămas să povestească gazdei și invitaților din peripețiile lor. La întoarcere, i-au găsit pe toți leșinați, cu pipe de opium în mână.
“Jurasem să ne ferim de tot ce e străin obiceiurilor noastre. Pascu s-a dezmeticit puţin şi a început să se scuze, ba că masa a fost copioasă, ba că nu a putut refuza. În timp ce explica, s-a prăbușit”, notează Dan în jurnal. Colegii i-au “fricționat brațele și tâmplele”, iar rajahul i-a liniştit, spunând că se va trezi după un somn de o oră, două. Pascu însă nu s-a mai trezit niciodată, iar medicul palatului a constatat decesul: intoxicare cu opium. Era 17 iulie 1911, iar ei rămăseseră doar trei călători însoțiți de un câine…

Temuta căpetenie a triburilor jivaros

Au plecat prin Benares, spre Calcutta. La bordul unui vas, echipajul ajunge din nou în Africa, la Cape Town: “Inima ţi se strânge când ceva e interzis pentru negri, sau e doar pentru albi”. De aici, parcurg coasta de vest a Africii, prin Congo şi Gabon, până în Senegal și, după ce poposesc aproape o săptămână în Tenerife, pleacă spre America de Sud. În ianuarie 1912, sunt așteptați la Rio de Janeiro de sute de localnici: deveniseră deja faimoși, iar în ziare erau mai mereu articole despre sosirea lor.
“Am folosit șederea din plin pentru a prezenta mai multe spectacole de dansuri populare românești, precedate de conferințe despre România. Sala teatrului Diamantina s-a dovedit de fiecare dată neîncăpătoare.”
Traseul sud-american continuă cu Paraguay, Uruguay, Argentina, Chile şi Bolivia, iar la granița dintre Ecuador și Peru, temuta căpetenie a triburilor jivaros, cei care “decapitau dușmanul omorât și îi conservau capul prin mumificare cu ajutorul soluțiilor speciale și al nisipului fierbinte” ține neapărat să-i cunoască personal și să le onoreze prezența.

Cea de a doua mare tragedie

În cele din urmă cei trei ajung în San Francisco, unde, după un popas de doar trei ore, se îmbarcă spre Yokohama. Apoi, din Japonia, vor intra în China prin Hong Kong, trecând prin Canton și stabilindu-și ca destinație orașul Pekin (Beijing-ul de azi). Traseul presupunea traversarea munților Nau Lin, pe un traseu extrem de periculos. Într-una din cele peste treizeci de zile de mers pe acest traseu, pe o ploaie măruntă, în timp ce mergeau în șir indian sprijinindu-se în bastoanele de lemn, aveau să audă un strigăt: Dan și Pîrvu aveau să-l vadă pe Negreanu rostogolindu-se și lovindu-se de stâncile umede…
Negreanu “părea să aibă fracturi şi leziuni interne, era tot însângerat”. Dan fuge spre primul sat și, când noaptea se lăsase deja, se întoarce însoțit de doi chinezi. Negreanu era ”vânăt și tremurând”. Îl poartă într-un hamac până în sat, dar, negăsind niciun doctor, merg încă 10 kilometri până la spitalul unui orășel. Aici li se spune că primul doctor va sosi abia în zori. La șapte dimineața, Dan pleacă să ceară ajutorul autorităților. Când se întoarce la spital îl găsește pe Negreanu mort. De acum mai rămăseseră doar doi prieteni călători. Și un câine.

Din frigul cumplit al Siberiei, la Casa Albă

Din Pekin, cei doi pleacă spre portul siberian Nikolaevsk, iar apoi în peninsula Kamceatka. În estul Siberiei vor petreace iarna lui 1912, “1.150 de kilometri prin viscol și geruri fără egal”. Reușesc să ajungă, printr-un noroc, la strâmtoarea Bering – “Temperatură de minus 37 grade, mâini jupuite de frig, proviziile îngheţate” – și, înaintând printre satele de eschimoși, își continuă drumul spre Skagway, Juneau şi, în cele din urmă, Vancouver. Aici Dan avea să observe pentru prima dată că Pîrvu nu este în apele lui: “E prea tăcut, el, care râdea și de neajunsuri. Îmi spune că îl dor de ceva vreme picioarele”.
Își continuă drumul prin Seattle, Portland şi San Francisco, iar de aici se vor întoarce pentru prima dată în Europa, după mai bine de trei ani: ajung din Tanger la Tunis, trec prin Sicilia, Elveția, Franța și Olanda, iar de aici, cu vaporul, în Anglia. Londra avea să îi impresioneze: “De necrezut! Sunt aici mai mulți scoțieni decât la Glasgow, mai mulți irlandezi decât la Dublin și mai mulți catolici decât la Roma!”.
La Londra aveau să afle unde că, pentru a înfrânge teama instaurată odată cu tragedia Titanicului, compania de transport Allen Line oferea o sută de locuri gratuite pentru cursa transatlantică. Așa că pleacă din Glasgow la Quebec, iar de aici, prin Cleveland și Toledo, până la Detroit. Cei doi români își continuă drumul și, cum renumele lor era tot mai mare, sunt primiți personal de guvernatorii statelor Delaware și Maryland, iar pe 24 decembrie 1914 sunt invitați să petreacă o zi chiar la Casa Albă. Între timp. în Europa izbucnise războiul…

Cea de a treia mare tragedie

Pe teritoriul SUA spectacolelor sunt tot mai așteptate așa că trec, rând pe rând, prin Virginia, Kentucky, Tennessee și Alabama. În Jacksonville, Florida, Pîrvu avea să se prăbușească: “Era la capătul puterilor, picioarele aveau răni groaznice, iar cei patru medici care l-au consultat mi-au spus că e grav și trebuie să se oprească”. Pîrvu îl roagă pe Dan să i-l lase lui pe Harap, câinele care îi urmase încă de la începutul călătoriei și îl roagă pe Dan să-și continue drumul:
“Măi frățioare, am făcut mai bine de 90.000 de km. Am fost patru, apoi trei și, iată, doi. Acum mă pierd şi eu. Nu trebuie să se spună că românii au abandonat, copleșiți de greutăți! Știam că vor fi, dar nu le-am prevăzut așa de groaznice. Speram să revedem cu toții pământul patriei, dar n-a fost cu putință. Trebuie să lupți singur, să mergi neșovăielnic mai departe!”.
Cu inima îndurerată, Dumitru Dan avea să asculte rugămintea prietenului său și să plece din nou la drum. Iar peste câteva luni avea să afle că, în luna mai 1915, Pîrvu a murit, cu ambele picioare amputate.

Destinul călătorului de cursă lungă

După șase luni de călătorie solitară pe teritoriul SUA, Dumitru Dan avea să ajungă, pe 18 ianuarie 1915, în Havana. E primit cu mare fast – “Sute de oameni mă aşteptau, mulţi sportivi şi jurnalişti care aveau să mă urmeze pe toată perioada şederii” – însă durerea pierderii lui Pîrvu era încă prea mare pentru a se putea bucura: “Am dăruit un costum popular muzeului din Santiago de Cuba, am plâns și am mers mai departe”.
Au urmat Haiti, Jamaica, Puerto Rico, Barbados și Venezuela. De aici, îmbarcat la bordul transatlanticului “Buenos Aires”, ajunge, în aprilie 1915, în Lisabona. După o escală în Malta, e arestat la Salonic de un ofițer britanic care, văzând că are în bagaje reviste din toate colțurile lumii, îl consideră spion. Așa se face că românul este expediat la Londra, pentru anchetă. Ministrul plenipotențiar al României și cluburile sportive britanice fac presiuni și, în cele din urmă, Dan este eliberat și retrimis la Salonic. Însă, din pricina rîzboiului, e obligat să întrerupă traseul stabilit și să se întoarcă în ţară. Din cei 100.000 de km ai itinerariului stabilit, mai avea de parcurs doar 4.000 de km…
Abia după opt ani – în vara lui 1923 -, Touring Club de France îi stabilește un itinerariu pentru parcurgerea distanţei rămase. Dan pleacă din Bucureşti pe ruta Belgrad-Skopje-Tirana-Zagreb, traversează nordul Italiei și Elveția și Soseşte la Paris chiar pe 14 iulie 1923, ziua națională a Franței și, printr-o coincidență, chiar ziua în care împlinea 34 de ani. Află că fusese monitorizat în permanență de diplomații ambasadelor franceze și de organizații sportive din toată lumea. După ce prezintă raportul călătoriei, e primit cu fast și i se înmânează titlul de campion mondial și cei 100.000 de franci care, între timp, se devalorizaseră dramatic (ar fi reprezentat azi cam 40.000 de euro).

O garsonieră de la Elena Ceaușescu și un mormânt pierdut în nepăsare

Cu banii primiți Dumitru Dan avea să-și cumpere un hotel în Bacău, însă, din pricina războiului, afacerea avea să meargă prost. Așa că a urmat cursurile Institutului de Administraţie şi a lucrat în domeniul asigurărilor sociale, iar după venirea comuniștilor la putere a mers prin școli să povestească elevilor despre călătoria sa.
“A făcut un memoriu către Elena Ceaușescu pentru a primi o casă. A venit o comisie ca să vadă care sunt condițiile, dacă sunt îndreptățiți să ceară casă și au văzut că eu aveam deja patru copii și mama și tata stăteau într-o căsuță cu pământ pe jos. Le-a aprobat cererea și le-a dat o garsonieră cu chirie. Acolo a și murit la 90 de ani” (Steliana Sârbescu, fiica lui Dumitru Dan)
A fost înmormântat în Buzău, în Cimitirul Eroilor. Un mormânt străjuit pe care aproape că nimeni nu-l mai știe, străjuit doar de o cruce ruginită de metal. O cruce pe care nu scrie nimic.
Cartea de vizită a lui Dumitru Dan
“7 mări şi 3 oceane, a traversat Dumitru Dan, de patru ori cel Atlantic, de două ori cel Indian şi o dată Pacificul.
497 perechi opinci și 28 de costume populare a rupt Dumitru Dan în cei șase ani de călătorie.”
(surse: 123  45)


http://webcultura.ro/cum-au-devenit-opincile-romanesti-respectate-in-intreaga-lume/