Bucătăria thai, un... ambasador redutabil

 

 
Nu a trecut mult timp de când Muzeul Naţional al Sa­tu­lui „Dimitrie Gusti" a găzduit Festivalul Culturii Thailandeze. Atunci m-am putut bucura de specta­cole thailandeze de marionate, dansuri tradiţionale şi po­pulare thailandeze. Am urmărit cu plăcere demonstraţiile de gătit, sculptat în fructe şi legume sau am fost cuprinsă de uimire când am văzut cum iau viaţă animale sau flori din zahăr în mâinile talentate ale artiştilor thailandezi. 

ARTĂ ÎN BUCATE

Dar pentru că mi s-a părut prea puţin, pentru a putea pă­trunde măcar virtual pe minunatul tărâm al Thailandei, am avut nevoie de ajutorul Excelenţei Sale Doamna Ambasador Chantipha Phutrakul, care a avut amabilitatea de a mă primi şi a-mi răspunde la întrebări. Mai întâi i-am mulţumit că mi-a oferit posibilitatea de a cunoaşte o mică parte a culturii, tradiţiilor şi gastronomiei thailandeze, admirând costumele dansatorilor şi artiştilor, precum şi instrumentele lor muzicale. Nu am avut contacte cu această cultură decât prin intermediul unor cursuri de bucătărie thailandeză când, la fel ca şi acum, am fost surprinsă în mod plăcut de deosebita plăcere şi atenţie pe care o au thailandezii atunci când prepară o mâncare, când sculptează în fructe şi legume, dansează sau pictează. Sculptura în fructe şi legume este un simbol al eleganţei şi perfecţiunii tradiţiei culinare thailandeze. 

„Cum a apărut această artă? Pot europenii să înveţe să sculpteze în şcoli?", i-am adresat o întrebare Excelenţei Sale. „Această artă se practică de sute de ani în fiecare casă din Thailanda", mi-a răspuns. „Pentru noi nu contează doar gustul, ci şi formele pe care le au alimentele şi se învaţă din generaţie în ge­neraţie. Din momentul în care învăţăm cum să gătim, învăţăm să sculptăm fructe şi legume. Sculptura se predă încă din clasele primare şi, bineânţeles, europenii pot învăţa să sculpteze. Sunt doar câţiva paşi, dar ca să iasă perfect, trebuie să înveţi bine tehnica şi, mai ales, îţi trebuie ani şi ani de practică. De asemenea, îţi trebuie cuţite speciale pentru sculptat, căci folosind cuţitele obişnuite nu se poate realiza nimic."

Bucătăria thailandeză este unică, fiecare preparat în parte alcătuind o mică poveste. Dar care sunt cele mai reprezentative preparate pentru Thailanda? Cu multă solicitudine, Excelenţa Sa Doamna Chantipa Phutrakul mi-a răspuns: „Thailanda este împărţită în patru regiuni: partea de Nord, Nord-Est, Centru şi Est. În partea de nord avem laptele de cocos, curry şi anumite legume. În partea de N-E avem salata de papaya, apoi salata de legume, salate de fructe şi orezul lipicios. La o masă trebuie să avem o proporţie bună între preparate. În funcţie de zone, avem mâncare iute sau mai dulce, sărată sau mai puţin sărată. Cea mai populară mâncare vine din Centru. Avem numeroase reţete de salate, stir-fry, preparate cu carne de porc sau Golden Delights, un dulce special realizat la nunţi. Phad Thai e cel mai reprezentativ şi popular fel de mâncare, apoi mai este si supa Tom yum, care este un melanj de gusturi: picant, dulce, sărat si acru. Totul la acest fel de mâncare este deosebit, de altfel, dacă stăm să ne gândim, este ca o călătorie în care nu ştii la ce să te aştepţi. La început ţi se pare că este picantă, când introduci mâncarea în gură apoi, cu cât alunecă mai mult pe gât, devine dulce, acră sau sărată".

PREFERINŢE CULINARE

Dar care sunt preparatele favorite ale doamnei ambasador? „Phad Thai, salată de papaya şi Tom Yum, preparate care pot fi regăsite oriunde în Thailanda. Ţin minte că cineva spunea că cea mai bună mâncare thailandeză este cea preparată sau cumpărată de pe străzi". Preparatele thailandeze conţin numeroase ingrediente, multe dintre ele având proprietăţi medicinale. Putem spune că mâncarea thailandeză poate fi considerată şi medicament, fără însă a pune accent pe această calitate şi scoţând în valoare mai întâi valorile ei nutritive. Acest lucru mi l-a argumentat şi Excelenţa Sa: „Mâncarea thai este foarte sănătoasă, dar este doar mâncare. Desigur, alături de medicamente, este foarte valoroasă deoarece prin fiecare dintre ingredientele conţinute, un preparat în parte este bun pentru o afecţiune".

Referitor la bucătăria românească, Doamna Ambasador ne-a spus: „Am încercat o mulţime de preparate culinare româneşti şi am găsit similitudini cu unele feluri de mâncare thailandeze: spre exemplu «ciorba» sau «borşul» (n.r. - pronunţă cu plăcere numele preparatului în limba română), acrişoară ca şi Tom Yum, mi se par foarte gustoase. Apoi «sarmalele» (n.r. - pronunţă din nou, apăsat, tot în limba română) sunt foarte gustoase şi ele, mai ales când sunt doar din carne de porc. «Zacusca» e şi ea asemănătoare cu un fel de mâncare din Thailanda."

Ce ar recomanda prietenilor şi cunoscuţilor? „Toate cele de mai sus, dar cel mai mult mi-au plăcut şi aş recomanda cârnaţii picanţi şi poate şi ciorba de peşte".

foto: Andreea Aron

text: Alina-Ramona Anghel

publicat in Jurnalul National/Jurnalul de Bucatarie

http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/bucataria-thai-un-ambasador-redutabil-557956.htm

Un cadou verde de la ambasadori

A fi ambasador înseamnă să îţi reprezinţi cu mândrie ţara, să oferi oamenilor o imagine cât mai completă a locului din care ai plecat şi  să-i convingi că întotdeauna realul este mai bun decât imaginarul. Acest lucru doreşte să-l realizeze şi ambasadorul Republicii Chile în România, Excelenţa Sa doamna Maria Eliana Cuevas Bernales. Să ne demonstreze că o călătorie în Chile, printre cactuşi sau copaci protejaţi, printre locuitorii de diferite naţii sau gustând din produsele gastronomice locale este infinit mai frumoasă decât să priveşti câteva pagini dintr-o carte sau o revistă.

Gastronomia chiliană este o combinaţie de reţete din bucătăria spaniolă şi cea locală, dar, de-a lungul timpului, chilienii au fost influenţaţi şi de gastronomiile altor popoare (Germania, Italia, Croaţia, Franţa, Orientul Mijlociu).

 Mâncarea din Chile se remarcă prin numeroasele preparate cu diferite arome şi culori, deţinând o mare varietate de reţete realizate cu ajutorul ingredientelor obţinute din ocean, apele ţării fiind habitatul unor specii unice de peşte şi crustacee. La aceste ingrediente se adaugă unul foarte important, şi anume vinul, Chile fiind unul dintre cei mai mari producători mondiali.

Printre multele zicale ale poporului român, există una foarte importantă, care spune că o persoană trebuie să rea­lizeze mai multe lucruri de-a lungul vieţii, printre care să planteze şi un copac. Chilienii din România au hotărât să planteze în Parcul Regina Maria din Capitală atâţia copaci câţi chilieni sunt în România.

Totul a pornit de la un proiect realizat în Chile, ce prevede plantarea în 2010 a circa 17 milioane de copaci, câte unul pentru fiecare locuitor al ţării.

Evenimentul din România, organizat de misiunea diplomatică, este prilejuit de cei 200 de ani de la formarea primului guvern autonom al Republicii Chile, iar doamna Maria Eliana Cuevas Bernales a primit ajutorul necondiţionat al mai multor personalităţi: primarul Sectorului 1, Andrei Chiliman, secretari şi ambasadori din Argentina, Cuba, Peru şi Spania, dar şi viitorul ambasador al României în Chile, domnul Angelo Florin Florian.

Humitas sau tamales din porumb

Ingrediente: 6 ştiuleţi de porumb, două cepe, o cană cu lapte dulce (250 ml), o crenguţă de busuioc verde, două linguri cu ulei, sare.

Preparare: Ştiuleţii de porumb se curăţă de foi, fără să se rupă, căci vor fi folosite la preparare. Se înlătură mătasea de pe porumb apoi se curăţă boabele de porumb, se pun într-un bol împreună cu busuiocul şi se pasează cu un blender. Ceapa se curăţă, se spală, se toacă mărunt şi se căleşte în ulei. Se pune peste porumb împreună cu laptele, se amestecă, se condimentează, apoi se pune compoziţie în frunzele de porumb oprite. Li se dă formă de pachet, se leagă ca să nu se desfacă sau să iasă compoziţa şi se pun la fiert în apă sărată circa 45 de minute. Se servesc presărate cu zahăr sau cu sos chili.

foto si text: Alina-Ramona Anghel

publicat in Jurnalul National/Jurnalul de Bucatarie

http://www.jurnalul.ro/culinar/un-cadou-verde-de-la-ambasadori-561481.htm

O viaţă dedicată artei

                               Mioara Dinoiu

                                            Bulz 

                            Branza de burduf

Cu ceva vreme în urmă, am fost invitaţi la Festivalul Castanelor în Polovragi, judeţul Gorj. Am scris atunci despre bogăţiile istorice şi culturale ale zonei, dar şi despre petrecerea desfăşurată la Pensiunea Castania.

În mulţimea de oameni minunaţi cunoscuţi acolo am întâlnit-o şi pe Mioara Dinoiu, profesor maestru la Şcoala populară de artă Târgu-Jiu, secţia externă Polovragi, având ca director pe domnul Gârbaciu Viorel. Lucrează de 15 ani la şcoala de artă şi se ocupă cu multe activităţi: ţese, coase de mână tot ce se face în Polovragi, cuverturi, covoare, feţe de masă sau costume populare. Merge la toate târgurile de creatori populari din ţară, împreună cu peste 350 de meşteri populari (Sibiu, Bucureşti, Târgu-Jiu), dar şi la târgurile şi expoziţiile de peste hotare, organizate de şcoala de artă, mărturisind că "tradiţiile sunt viaţa mea". Rare au fost evenimentele la care să nu fie invitaţi, poate că nu aveau legătură cu tradiţiile sau poate că nu erau disponibili, fiind plecaţi în alte colţuri ale ţării sau în străinătate nu numai cu obiecte, ci şi cu formaţia ansamblului popular. 

Niciodată nu e prea târziu...


Am aflat că nu e niciodată prea devreme sau prea târziu să te apuci să creezi un lucru ce ţine de tradiţii, căci elevii ce participă la cursurile şcolii de artă au vârste cuprinse între 7 şi 45 de ani. Meşterii realizează creaţiile populare în propriile case, la cămin sau acasă la elevi, unde Mioara Dinoiu se duce de câte ori este nevoie de ştiinţa şi de măiestria ei în arta populară. 

Deşi şcoala şi activităţile pe care le desfăşoară îi ocupă destul timp, Mioara Dinoiu mai găseşte câte o clipă de răgaz pentru a pregăti bucate gustoase. Pentru că sărbătorile de iarnă se apropie cu paşi repezi, ne-a dezvăluit câteva reţete ce sunt doar o mică parte din ceea ce pregăteşte şi aşază pe masa de Crăciun, şi nu numai.

Reţetele mamei


"Ca profesor şi meşter popular nu ai mult timp liber pentru propria persoană sau pentru cei de acasă, dar încerc să fiu cât mai mult cu ei şi să le prepar cât mai des mâncare", îmi spunea Mioara Dinoiu. Şi asta şi pentru a nu da uitării reţetele aflate de la mama sa şi care reprezintă specificul zonei Polovragi. "Îmi place să fac tot felul de mâncăruri şi dulciuri. Unul dintre dulciurile preferate este cozonacul, pe care îl fac din lapte, ouă, ulei, nucă măcinată, rahat, stafide şi pe care îl coc în cuptorul de cărămidă, ceea ce îi dă un gust aparte, complet diferit de cel copt în cuptoarele obişnuite de la aragaz. În zona noastră se mai prepară tocan de oaie unguresc: se pune untură în tuci, se pune carnea, se fierbe cu puţină apă şi când carnea este aproape fiartă se pune ceapă tocată mărunt. Mai îmi place să fac şi bulz, care se prepară astfel: se face mămăliga un pic mai tare decât de obicei, se pune la mijloc unt învelit în brânză, se dă formă de bilă şi se coace pe jar. Au un gust minunat, mai ales când le prepari cu multă dragoste."

Caltaboş


Ingrediente: urechi de porc, o falcă de la căpăţână, ficat, plămân şi şorici. 
Preparare: Se fierb, se scurg de apa în care au fiert şi se toc cu cuţitul. Se adaugă puţină sorţişoară, câteva frunze de dafin şi piper măcinat. Se bagă în burta de porc, se leagă bine sau se coase cu aţă mai tare, apoi se fierbe din nou în apă cu sare, foi de dafin şi piper, circa 15 minute. Se pun la presat, se lasă o zi-două şi se ţin la fum de fag cam opt zile. 

Prăjitură Eliza (reţetă franţuzească)


Ingrediente: pentru primul blat: 5 ouă, 8 linguri de zahăr tos, 4 linguri cu făină, o jumătate de pliculeţ praf de copt; pentru al doilea blat: 4 ouă, două linguri cu cacao, 8 linguri cu zahăr tos, o jumătate de pliculeţ cu praf de copt, două linguri cu cacao; pentru cremă: 20 linguri cu zahăr tos, o jumătate de pachet de unt sau margarină, 4 linguri cu făină, 500 ml lapte dulce, 200 g miez de nucă.
Preparare: Pentru primul blat se mixează gălbenuşurile împreună cu trei linguri cu zahăr, praful de copt şi făina. Se adaugă albuşurile amestecate împreună cu cinci linguri cu zahăr şi se toarnă peste compoziţia de gălbenuşuri. Se omogenizează totul, se toarnă într-o tavă unsă cu ulei şi presărată cu făină şi se coace 12-15 minute sau până când devine aurie şi nu mai curge compoziţia. Pentru al doilea blat se mixează gălbenuşurile împreună cu trei linguri cu zahăr, se adaugă făina şi cacaua, praful de copt şi albuşurile frecate împreună cu zahărul rămas. Se amestecă totul, se toarnă în tava unsă cu ulei şi presărată cu făină şi se coace până nu mai curge compoziţia. Pentru cremă, zahărul tos se arde până capătă culoarea caramelului şi se adaugă untul tăiat cubuleţe. Între timp se amestecă laptele dulce rece împreună cu făina şi se toarnă peste compoziţia de zahăr şi unt topit. Se amestecă bine cu un tel, până se omogenizează şi se ţine pe foc până se îngroaşă compoziţia. Se ung foile cu cremă, se suprapun şi se presară deasupra miezul de nucă prăjit în cuptor şi tocat mărunt.

Cremă de zahăr ars


Ingrediente: 6 ouă, o lingură cu făină, 5 linguri cu zahăr, un praf de sare, un litru de lapte dulce, 5 pliculeţe zahăr vanilinat, 150 g zahăr tos pentru ars.
Preparare: Se fierbe laptele cu zahărul vanilinat, sarea şi se lasă să se răcească. Ouăle se bat cu un tel împreună cu cinci linguri cu zahăr, până devin ca o cremă, se adaugă făina şi se amestecă. Se arde restul de zahăr, se îmbracă pereţii şi fundul cratiţei cu el, se toarnă amestecul de lapte şi ouă şi se pune cratiţa la fiert la bain-marie în cuptor. Se coace 30-45 de minute la foc potrivit şi se serveşte după ce s-a răcorit zece minute sau se lasă complet să se răcească şi apoi se serveşte.

Minciuni


Ingrediente: 4 ouă, 4 linguri cu zahăr pudră, două linguri cu ulei, două linguri cu unt, un vârf de cuţit cu bicarbonat, o lingură cu rom, făină cât cuprinde, un praf de sare, oţet sau lapte dulce, zahăr pudră.
Preparare: Se amestecă ouăle împreună cu zahărul pudră, untul topit, uleiul, romul şi bicarbonatul stins cu oţet sau lapte. Se adaugă făină până rezultă un aluat mai moale decât cel de tăiţei, se taie triunghiuri mai mari, se crestează pe mijloc, se introduce colţul mai lung prin crestătură şi se trage uşor. Se prăjesc în ulei încins şi se presară zahăr pudră.

"Reţetele pe care le-am învăţat de la mama şi de la bunica, toate păstrează specificul culinar al Gorjului, mai ales al satelor de munte"
Mioara Dinoiu, artist popular

foto si text: Alina-Ramona Anghel

publicat in Jurnalul National/Jurnalul de Bucatarie

http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/o-viata-dedicata-artei-527523.htm